Galerie

Lăsatul secului pentru Postul Sfintelor Paşti


imagesDuminică seara, credincioşii ortodocşi sărbătoresc Lăsata Secului de brânză, praznic care precede începutul Postului Mare al Paştelui care se încheie la data de 19 aprilie. În acest an, creştinii ortodocşi vor sărbători Învierea Domnului la data de 20 aprilie.

La praznicul din duminica aceasta, pe data de 2 martie, Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, credincioşii mai poate mânca „de dulce”, bucate de culoare albă, înainte de Începutul Postului Mare al Paştelui sau al Patruzecimii, cel mai însemnat în religia ortodoxă,scrie click.ro

Pe 23 februarie, în Duminica Înfricoşătoarei judecăţi, cre dincioşii ortodocşi au lăsat „sec de carne” şi, de la această dată, cei care respectă postul, au eliminat carnea din hrana cotidină, până în ziua de Paşti, pe 20 aprilie. În duminica aceasta, a „Lăsatului Sec de brânză”, la masa sărbătorească se consumă doar bucate de culoare albă, pentru că Biserica acordă dezlegare la produsele lactate. În comparaţie cu celelalte posturi, orânduite peste an înaintea marilor praznice creştine, Postul Sfintelor Paşti este singurul care are două sărbători de Lăsata Secului : unul de carne şi altul de brânză, acesta din urmă fiind orânduit în ajunul începerii Postului Mare.

Ambele sărbători de Lăsatul de Sec sunt etape pregătitoare pentru credincioşii care vor să urce cu voinţă şi cu multă smerenie, muntele ispitelor din perioada Postului Mare, cel mai greu Post care durează timp de şapte săptămâni. Duminica Lăsatului Sec de brânză este destinată meditaţiei, pentru că, datorită păcatului de a mânca din fructul oprit, omul a fost izgonit din Rai, dar.fiecare credincios are şansa să revină în Rai, pentru care a fost creat de Dumnezeu este împodobit cu o salbă de tradiţii păstrate din vremuri îndepărtate şi transmise din generaţie în generaţie.

Tradiţii pentru spor şi sănătate

Praznicul de duminică este împodobit, din moşi-strămoşi, de tradiţii pe care creştinii ortodocşi le respectă pentru a avea un post uşor, care să înfrâneze puterea de a păcătui.

Se consumă ultimele preparate „de dulce”

În ziua praznicului de duminică se consumă, aşadar, doar bucate „de dulce” cu lactate şi ouă, pentru că din ziua următoare, de luni, 3 martie, credincioşii intră într-o perioadă mai lungă de cumpătare şi de restricţii, care „Potoleşte trupul, înfrânează poftele cele nesăturate, curăţeşte şi înaripează sufletul şi îl înalţă”, aşa cum caracteriza perioada Postului Ioan Gură de Aur.

La Lăsatul Secului, credincioşii participă la o petrecere gândindu-se că, până la Paşte, vor respecta o perioadă de evlavie şi de abstinenţă alimentară, că se vor abţine să îngurgiteze mâncare „de dulce”, alcool, o fiind o etapă de abstinenţă binevenită din mai multe puncte de vedere.

Duminica iertării

Duminica Lăsatului Sec de brânză se numeşte şi Duminica iertării şi împăcării. Rudele, prietenii şi vecinii se vizitează şi îşi cer iertare unii de la alţii pentru eventualele greşeli, pentru a intra cu sufletul curat în Post. Potrivit tradiţiei, cei care se consideră vinovaţi doresc să se împace cu persoana care trebuie să-i ierte şi: îi aduce prăjituri, cozonaci, nuci şi fructe, în semn de iertare. În după amiaza zilei, cei căsătoriţi îi vizitează pe naşii de cununie şi le urează sănătate şi post uşor.

Baterea Halviţei

În numeroase localităţi din sudul ţării se respectă un alt obicei în Duminica Lăsatului Secului de brânză- Baterea halviţei. La această ceremonie veselă participă mai ales copiii şi adolescenţii. Gazda leagă o bucată de halviţă cu o sfoară şi o plimbă prin faţa tinerilor, organizaţi pe echipe de câte doi, având mâinile legate la spate; fiecare participant la acestă întrecere încearcă să prindă bucata de halviţă cu gura, un lucru foarte dificil; de cele mai multe ori, concurenţii reuşesc să se murdărească pe faţă şi chiar pe haine. Cel care prinde halviţa primeşte acea bucată drept recompensă.

Ceremonialul Mascaţilor

Vergelul sau refenelele sunt petreceri care se desfăşoară la sate în Duminica Lăsatului Sec de brânză. Sărbătoarea este un ceremonial al „Mascaţilor” şi are loc după asfinţitul soarelui: atunci are loc un schimb de replici şi de strigături satirice (refenele) între fetele bătrâne şi feciorii „tomnatici” care au rămas necăsătoriţi.

Se prepară plăcinte pentru soacre

În Muntenia, nurorile prepară plăcinte cu brânză dulce şi cu stafide pe care le dăruiesc soacrelor, pentru ca relaţiilor lor să rămână „dulci” în timpul Postului.

Credincioşii oferă copiilor din familiile sărace şapte sticle cu lapte, care simbolizează cele şapte săptămâni de post ; acest ritual aduce hrana mai bună acestor copii pe parcursul Postului Mare.

Focurile purificatoare


În anumite sate din judeţul Covasna, s-a mai păstrat o veche datină a focurilor purificatoare: pe înserat, se aprind focuri pe dealuri. Această tradiţie semnifică purificarea atmosferei în comunitatea respectivă prin alungarea forţelor răului şi prin perpetuarea renaşterii la viaţă.

Flăcăii adună lemne uscate şi pregătesc un rug mare, dansează şi chiuie în jurul lui. Totodată, există obiceiul să se dea foc şi unei roţi de căruţă sau a unei roţi făcută din nuiele; de aceasta se leagă paie cărora li se dă foc şi roata este împinsă la vale să se rostogolească. Astfel, duhurile rele sunt alungate de puterea purificatoare a focului din acea comunitate.

În Săptămâna Albă

În tradiţia populară, Săptămâna Nebunilor coincide cu „Săptămâna brânzei”, denumită şi „Săptămâna albă”. Acesta este o etapă de trecere care ne pregăteşte treptat, sufleteşte şi trupeşte, pentru intrarea în Postul Mare, după ospeţele din „Câşlegii de Iarnă” (perioada dintre Crăciun şi Lăsatul Secului, când se fac petreceri şi nunţi). În Săptămâna Albă oamenii se distrează în familie şi în comunitatea din care fac parte, dar elimină din alimentaţie carnea şi „clisa” (slănina) şi consumă alimentele admise : brânzeturi, lactate şi ouă.

Pentru sporul în gospodărie

In Joia Furnicilor, situată în Săptămâna Albă, femeile împlineau o datină prin care aduceau ofrande acestor insecte; ele făceau o turtă din făină sau mălai, o ungeau cu unt sau cu brânză şi o puneau pe un muşuroi; prin tradiţie, se credea că insectele sunt îmbunate şi nu vor face pagube gospodarilor în timpul verii. În unele sate din Muntenia, bătrânii mai practică şi azi ritualul acesta.

Legarea grânelor, o datină respectată şi azi

În acelaşi timp, şi Legarea grânelor este o datină care se continuă şi astăzi de Lăsata Secului, pentru ca păsările şi alte dăunătoare să nu distrugă recolta gospodarilor.

De asemenea, tradiţia trebuie urmată întocmai, aşa cum a fost lăsată din moşi-strămoşi : în acea zi, când se practică acest ritual, nimeni din gospodăria respectivă nu trebuie să pună mâna pe cereale şi nici să le dea păsărilor şi animalelor să mănânce. Se spune că, dacă se încalcă tradiţia, recolta va fi distrusă pe câmp de păsări şi de dăunători. Ritualul se încheie abia seara, când gospodina iese în curte ţinând în mână mai multe feluri de grăunţe. Cu ochii închişi, aceasta aruncă acele grăunţe păsărilor din ogradă şi spune: „Cum eu nu văd acuma nimic, aşa să nu vadă nici păsările holda mea”.

Sursa: www.clik.ro

Scrieti comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s