Galerie

22 decembrie 1989


descărcare (5)În 1989, a început Revoluţia Română, care a dus la schimbarea regimului comunist. Muncitorii de pe marile platforme au ocupat încă de dimineaţă Piaţa Universităţii. Cu puţin înainte de orele 10, Nicolae Ceauşescu a convocat, în sediul CC al PCR, ultima şedinţă a CPEx. El a anunţat că, datorită situaţiei extrem de grave, a preluat conducerea armatei şi a hotărît să instituie starea de necesitate în întreaga ţară.

Dupa o noaptea in care nimeni nu a dormit, Romania s-a trezit in zorii zilei de 22 decembrie cu un aer al libertatii dupa care tanjea de aproape 45 de ani. Inca de la primele ore ale zilei, strazile din Bucuresti, si din multe alte orase importante ale tarii, s-au umplut de oameni care strigau, in cor, „Jos Ceausescu!”, „Jos comunismul”, „Victorie!”, „Am invins!” si „Libertate!”.

Desi revolta romanilor incepuse cu multe zile inainte, desi pe 21 decembrie romanii il infruntasera pentru prima oara in direct pe Ceausescu, ziua de 22 decembrie ramane data care a intrat in istorie drept ziua Revolutiei romane din 1989.

Locuitorii din Capitala aveau sa duca mai departe mesajul preluat din Timisoara si sa lupte impotriva gloantelor si a tancurilor pentru libertatea lor. Sute de mii de muncitori din intreprinderile bucurestene au iesit inca din zorii zilei in strada pentru a protesta impotriva regimului lui Ceausescu.

Cum asemenea revolte izbucnisera deja in mai multe orase din tara, autoritatile de la Bucuresti hotarasc, intr-o ultima sedinta a Comitetului Politic Executiv, instituirea starii de necesitate pe intreg teritoriul Romaniei. In cadrul aceleiasi sedinte, Ceausescu il critica dur pe generalul Milea, acuzandu-l direct de slabiciune si lasitate in gestionarea si represiunea revoltelor din Timisoara si Bucuresti.

La doar cateva ore de la intalnirea cu Ceausescu, este anuntata sinuciderea generalului, iar odata cu aceasta se pun in circulatie mai multe zvonuri.

In dimineata zilei de 22 decembrie, manifestantii bucuresteni se aduna din nou in fata sediului Comitetului Central, insa de aceasta data din proprie initiativa. Nicolae Ceausescu iese din nou la balconul cladirii pentru a calma multimea furioasa. Este huiduit din nou, mai puternic si mai agresiv decat in ziua precedenta.

La cateva ore dupa acest episod, familia Ceausescu decide sa fuga din Bucuresti cu un elicopter. Aparatul se ridica cu cei de pe acoperisul Comitetului Central in urarele manifestantilor, care inregistrau astfel prima lor victorie impotriva regimului Ceausescu.

La ordinul generalului Victor Stanculescu, proaspat numit in locul lui Milea, Armata romana inceteaza sa traga in revolutionari si se alatura multimii.

Protestatarii ocupa, imediat dupa fuga lui Ceausescu, cladirea C.C.-ului si sediul televiziunii. In preajma ambelor sedii izbucnesc insa lupte puternice intre revolutionari si cei care, de atunci si pana acum, au ramas necunoscuti pentru noi – teroristii de dupa 22 decembrie.

In jurul orei 13.00, cativa dintre revolutionarii care patrunsesera in sediul televiziunii se adreseaza direct natiunii. Printre acestia nume care au ramas pentru totdeauna, intr-un fel sau altul, legate de nasterea si ‘fabricarea’ Revolutiei romane: Ion IliescuPetre RomanMircea Dinescu, Ion Caramitru, Silviu Brucan, Gelu Viocan Voiculescu, Dumitru Mazilu si multi altii.

Grupul de la televiziune s-a constituit in Frontul Salvarii Nationale, formatiune care urma sa inlocuiasca, in primele zile de dupa 22 decembrie, vechile structuri ale statului comunist. Pentru a contracara atacurile ‘teroristilor’, populatia este chemata sa apere obiectivele cele mai importante. Au loc numeroase incidente, astfel incat in 22 decembrie moare nu doar comunismul, ci si multi dintre cei care s-au ridicat impotriva sistemului totalitar.

In acele momente a luat nastere intrebarea, care avea sa devina mai mult decat retorica pentru noi si care nici pana acum nu si-a primit un raspuns: „cine a tras in noi dupa 22?” ‘Atacul teroristilor’ este si mai ciudat, mai ales deoarece el s-a petrecut dupa fuga cuplului Ceausescu. ‘Teroristii’ au declansat pe strazile Bucurestiului adevarate razboaie de gherila in care au tras asupra populatiei de pe acoperisurile cladirilor sau din ascunzatori misterioase. In ciuda victimelor concrete si a mortilor care au ramas in urma atacurilor armate din 22 si 23 decembrie, nimeni nu i-a depistat nici atunci, nici mai tarziu.

Această prezentare necesită JavaScript.

Scrieti comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s