Galerie

Sfânta Sărbătoare a Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel – 29 iunie


Sfintii Apostoli Petru si Pavel sunt sarbatoriti in fiecare an pe 29 iunie. Sfintii Petru si Pavel sunt praznuiti impreuna pentru ca au murit in aceeasi zi, de 29 iunie a anului 67 d. Hr. Insa, cei doi apostoli au primit moarte martirica in mod diferit: Pavel pentru ca era cetatean roman, a fost omorat prin decapitare, iar Petru a fost rastignit cu capul in jos. In iconografie, Petru este pictat batran si cu barba rotunda, iar Pavel plesuv, cu barba cenusie.

In ziua de 29 iunie sunt sarbatoriti, atat in biserica crestin-ortodoxa, cat si in cele romano-catolica si greco-catolica, Sfintii Apostoli Petru si Pavel. In traditia populara romaneasca, se spune ca in aceasta zi cucul si privighetorile inceteaza a mai canta. Femeile nu trebuiau sa manance mere pana pe 29 iunie ca sa nu faca mare pacat si sa nu ii supere pe morti. Incepand cu 30 iunie, aveau voie sa se infrupte din mere numai femeile tinere, cele batrane fiind nevoite sa astepte pana la Sfantul Ilie. Odata cu ziua sfintilor apostoli oamenii puteau incepe sa bata merele si alte fructe, lucru interzis pana atunci sub amenintare de piatra ori grindina. Cu ocazia sarbatorii Sfintilor Petru si Pavel, se mergea la biserica cu zarzare, mere, coliva de grau si nitica miere in faguri.

Multe lucruri de seama despre vietile si scrierile Sfintilor Apostoli Petru si Pavel puteti gasi in cuprinsul Noului Testament. Dupa ce a propavaduit credinta in Hristos in Iudeea, Antiohia si multe parti din Asia, Sfantul Petru a ajuns la Roma, unde a fost rastignit din porunca imparatului Nero, in jurul anului 66. Atunci cand a fost dus la cruce, Sfantul Petru s-a rugat sa fie crucificat cu capul in jos, intrucat nu se simtea demn de a impartasi soarta lui Iisus. Lucrarea apostolica a Sfantului Pavel s-a intins din Arabia pana in Spania. S-a mutat la Domnul tot in Roma, taindu-se capul la ordinul imparatului Nero si primind cununa de mucenic potrivit unora in aceeasi zi ca si Sfantul Petru.

Biserica noastră acordă o mare cinstire celor doi apostoli, martirizaţi în zorii creştinismului.

Sfântul Apostol Petru

Sfântul Apostol Petru este fratele Sfântului Apostol Andrei, cel Întâi-chemat la Apostolie, cel care i-a creştinat pe străbunii noştri daci. Numele său era Simon, dar Iisus l-a numit Petru sau Chefa, adică Piatră. Petru s-a născut la Betsaida, dar ulterior a locuit în cetatea Capernaum, în nordul Mării Galileii. Era pescar de meserie, un om simplu, fără studii şi nu era pasionat de viaţa religioasă. Preocuparea lui era pescuitul, pentru a-şi asigura traiul zilnic. În viaţa de fiecare zi Petru era energic şi harnic, dar preocuparea fratelui său mai mic, Andrei, pescar şi el de meserie, i se părea ciudată, pentru că Andrei devenise ucenicul Sfântului Ioan Botezătorul, profetul care boteza în râul Iordan şi predica pocăinţa şi venirea lui Mesia. Petru continua să fie preocupat doar de peştele pe care-l captura zilnic. În timp ce el pescuia, într-o zi, Andrei a venit entuziasmat la el şi a exclamat: “L-am găsit pe Mesia!”. Fratele Andrei îl găsise pe Mesia pentru că fusese de faţă când Ioan Botezătorul l-a botezat pe Iisus. La insistenţele fratelui său Andrei, Petru l-a urmat să-l asculte pe Iisus. L-a însoţit la două evenimente şi o stare de meditaţie a pus stăpânire pe el. Nu mai avea spor la pescuit şi era mâhnit. Atunci a apărut Iisus, care l-a îndemnat să arunce undiţa într-un loc indicat de el. Neîncrezător, Petru i-a urmat îndemnul şi a fost uimit şi şocat când a văzut ce captură s-a prins în undiţă. În aceste momente de derută Iisus l-a chemat pe Petru la Apostolat: „De azi vei fi pescar de oameni!”. În compania lui Iisus, Petru a fost martor la numeroase minuni: la vindecarea paraliticilor, orbilor şi a demonizaţilor. Petru s-a lepădat de Iisus de trei ori şi tot de atâtea ori s-a întors la El, urmându-l pe Acesta în momentele esenţiale ale vieţii: a venit printre primii la mormântul Mântuitorului când a aflat de la Mironosiţe că mormântul este gol şi a fost martor la Învierea Lui. Petru a semănat credinţa creştină pe teritoriul Europei de azi. Ucenicii lui au vestit Evanghelia lui Hristos în Peninsula Balcanică şi până la Nord de Dunăre, dar la Gurile Dunării a venit să răspândească creştinismul fratele lui, Andrei.

Ruinele vechiului oraş Capernaum. O biserică ortodoxă este ridicată pe locul casei în care a a locuit Sfântul Petru.

Predicile şi învăţăturile Sfântului Petru sunt moralizatoare, pline de mângâiere şi de mare ajutor pentru creştini. Deseori, acolo unde nu ajungea sau nu putea să revină unde era chemat, Petru le trimetea credincioşilor numeroase epistole duhovniceşti, din care ei se hrăneau şi se întăreau în credinţa pentru Hristos. De la Sf. Petru ni s-au păstrat în cartea Faptele Apostolilor opt cuvântări şi alte două epistole care-i poartă numele. În ultima parte a vieţii, Petru a trăit la Roma. Tot aici s-a săvârşit, prin moarte martinică, alături de Sf. Pavel.

Sfantul Apostol Pavel

Sfantul Apostol Pavel s-a nascut intr-o familie de evrei, in jurul anului 7, in Tarsul Ciliciei. La nastere a primit numele de Saul. Sfantul Pavel si-a desavarsit educatia sub indrumarea rabinului Gamaliel. Facem precizarea ca Pavel nu L-a intalnit pe Mantuitorul in timpul activitatii Sale pamantesti. A fost martor ocular al martirizarii Sfantului Stefan, pazind hainele celor care il loveau cu pietre.

Cand devine Pavel apostol al lui Hristos?

Pavel devine unul din cei mai aprigi aparatori ai legii mozaice. S-a alaturat cu multa ravna celor care incepusera sa-i persecute pe crestini. In drum spre Damasc, unde se indrepta pentru a-i aresta pe crestinii de acolo si a-i aduce la Ierusalim spre a fi judecati, Hristos i se arătă, invaluit de o lumina stralucitoare, atragandu-i atentia ca cei persecutati nu sunt doar crestinii, ci El insusi. Pavel lovea in crestini, dar suferea Hristos. Lovea in trup si striga capul acestuia – Hristos. Asa se face ca Pavel ajunge sa vorbeasca despre Biserica lui Hristos ca fiind un trup, al carui cap este El. In urma acestei descoperiri are loc schimbarea sa – din persecutor devine marturisitor al crestinismului. Este botezat de Anania, episcopul Damascului, schimbandu-i-se numele din Saul in Pavel. Dupa o perioada de trei ani in Arabia, merge in Antiohia Siriei, de unde intreprinde cele trei calatorii misionare, intre anii 45-58.

Sfantul Apostol Pavel este prins de iudei in Ierusalim, in anul 58. Este tinut in temnita timp de doi ani in Cezareea Palestinei. Pentru ca avea cetatenie romana este dus la Roma spre a fi judecat de imparat. La Roma a petrecut doi ani intr-o casa inchiriata, pazit de un ostas roman. Este eliberat in anul 63. A fost martirizat in anul 67, in timpul imparatului Nero prin decapitare, in acelasi timp cu Petru.

Scrierile Sfantului Apostol Pavel

De la Sfantul Apostol Pavel ne-au ramas 14 Epistole: Epistola intai catre Tesaloniceni (Corint, in anul 52); Epistola a doua catre Tesaloniceni (Corint, 52); Epistola catre Galateni (Efes, 54); Epistola intai catre Corinteni (Efes, 56); Epistola a doua catre Corinteni (Macedonia, 57); Epistola catre Romani (Corint, 58); Epistola catre Efeseni (Roma, 62-63); Epistola catre Filipeni (Roma, 62-63); Epistola catre Coloseni (Roma, 62-63); Epistola catre Filimon (Roma, 62-63); Epistola catre Evrei (Roma, 63); Epistola intai catre Timotei (Macedonia, 63); Epistola catre Tit (Macedonia, 65); Epistola a doua catre Timotei (Roma, 66), considerata ca fiind “testamentul spiritual” al Sf. Apostol Pavel.

Sfintii Apostoli Petru si Pavel – asemanari si deosebiri

Sfantul Apostol Petru a fost chemat la apostolie dupa fratele sau Andrei, insa este primul in listele Noului Testament, in vreme ce Sfantul Apostol Pavel a fost cel din urma chemat la indeplinirea acestei slujbe dumnezeiesti.

Sfantul Apostol Petru a fost nedespartit de Hristos in tot timpul activitatii Sale pamantesti, pe cand Sfantul Apostol Pavel nu L-a cunoscut pe Hristos in vremea propovaduirii Sale.

Petru a fost casatorit, Pavel necasatorit.

Sfantul Apostol Petru a fost ales si chemat la apostolie din lumea oamenilor simpli si saraci – el fiind pescar de meserie – iar Sfantul Apostol Pavel a fost dintre toti apostolii omul de cea mai inalta cultura.

Sfantul Petru oscila intre intronarea ritualismului mozaic, cand se afla in prezenta crestinilor proveniti dintre iudei, si relativizarea acestuia, cand era in compania crestinilor proveniti dintre pagani, pe cand Pavel a luptat pentru neimpunerea prescriptiilor mozaice crestinilor (la sinodul 50 de la Ierusalim s-a hotarat si neobligativitatea Legii Vechi a taierii imprejur).

Petru a avut de rascumparat lepadarea lui de Iisus, iar Pavel ratacirea lui si prigoana crestinilor.

Dincolo de toate aceste deosebiri, asemanarea lor sta in pocainta, in propovaduirea invataturii lui Hristos si in primirea mortii cu bucurie pentru credinta in El.

Tradiţii pentru spor şi sănătate

În tradiţia românească, sărbătoarea Sfinţilor Apostoli este cunoscută sub numele de Sânpetru de vară; aceasta marchează miezul verii agrare şi începutul secerişului. Sânpetru este un personaj îndrăgit în povestirile sau snoavele populare. În vremuri îndepărtate, când oamenii erau mai religioşi, Sânpetru de vară mergea pe pământ fie singur, fie însoţit de Dumnezeu, era îmbrăcat în straie ţărăneşti, fiind preocupat ca orice gospodar de creşterea vitelor şi, mai ales cu pescuitul. Sânpetru este un bun sfetnic al lui Dumnezeu , care-l consultă în luarea unor decizii. De aceea, Dumnezeu i-a încredinţat porţile şi cheile Raiului, spune tradiţia. Acolo fiind stăpân peste cămările cereşti, Sfântul Petre hrăneşte animalele sălbatice, mai ales lupii, dar fierbe şi grindina, care se topeşte în bucăţelel mici şi nu mai este atât de periculoasă. Din această zi, cucul şi privighetorile nu mai cântă. În tradiţia populară, până în acestă zi nu se scutură merii; se crede că , dacă se respectă această datină, sunt ocrotite ogoarele de căderea grindinei. Tot acum, Sânpetru pocneşte din bici, iar scânteile care apar cu acest prilej se transformă în licurici, care-i călăuzesc pe călătorii rătăciţi pe drumuri de munte sau în pădure. Pentru sporul casei şi pentru sănătate, se respectă tradiţia Moşilor de Sânpetru şi se sfinţesc la biserică pachete cu colaci, lumânări, mere dulci şi mere acrişoare, apoi, aceste ofrande se împart oamenilor săraci. Oamenii pistruiaţi trebuie să se spele pe faţă cu apă la miezul nopţii, când cântă cocoşul; tradiţia spune că respectând acest ritual, pistruii nu se mai înmulţesc. Dacă tună şi fulgeră în ziua Sfinţilor Apostoli, nucile şi alunele vor fi viermănoase. Acum, se respectă sărbătoarea lupilor: nu se pun capcane şi nu se alungă cu focuri de armă lupii, pentru ca aceste animale sălbatice să fie îmblânzite şi să nu fure vitele din gospodării. Acum, împărţim mere dulci şi miere prietenilor şi vecinilor, le urăm să aibă spor în munca lor şi să fie sănătoşi, pentru a gusta aceste daruri şi la anul. După ce am dăruit aceste ofrande, mâncăm şi noi mere din recolta acestui an şi miere, după masa de prânz, apoi ne punem o dorinţă fierbinte.

La multi ani celor ce poarta numele Sfintilor Apostoli Petru si Pavel!

De Aurel Publicat în Utile

Scrieti comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s