Galerie

Insula Sardegna, paradisul milionarilor


Sardinia, o insulă italiană, descoperită şi acaparată cumva de bogaţii mai mult sau mai puţin celebri ai lumii, care şi-au construit sau cumpărat case de vacanţă aici, atraşi de peisajele de o frumuseţe aproape ireală. Insula este renumită pentru apele sale de culoarea smaraldului, cum rar mai întâlneşti în Mediterana.

Şi pentru plajele sale cu nisip fin, de o culoare care bate înspre roz, pentru peisajele sale sălbatice, cu stânci care cad spectaculos de la înălţime în mare. Sau poate pentru vecinătatea selectă a vreunei vedete sau a unui magnat, ale căror case le poţi zări mai bine dinspre mare, de la bordul unei ambarcaţiuni. Aici îşi au reşedinţa mulţi dintre milionarii lumii, un exemplu fiind Silvio Berlusconi.

Din acest an, insula a fost inclusă şi în ofertele agenţiilor de turism autohtone, iar pachetele cu curse charter o fac o destinaţie un pic mai accesibilă.

Oricare ar fi motivele pentru care a devenit destinaţia de vacanţă preferată a „premianţilor”, Sardinia a început să se impună acum mai puţin de 30 de ani ca şi destinaţie turistică şi de atunci se menţine în top. Avionul aterizează la Olbia, oraş cu străzi înguste şi pavate, cu clădiri vechi, dar şi cu construcţii înalte, moderne. Istoria oraşului se pierde undeva pe vremea grecilor, urmând apoi perioade de înflorire şi decadenţă. Olbia este astăzi principalul nod maritim şi aerian al Sardiniei, fiind învecinat cu numeroase puncte de atracţie turistică.

„Nuraghi”, misterioasele turnuri de piatră, de forma unui con, construite de o la fel de enigmatică populaţie preistorică (acum circa 3.500 de ani) se găsesc cu miile prin insulă, ca de altfel şi în apropiere de Olbia. Scopul pentru care au fost ridicate, deşi unii îl văd ca fiind sigur pentru observare şi apărare, este încă învăluit în mister, ca şi provenienţa populaţiei uriaşe, din care au mai rămas doar nişte morminte pe măsură.

Pe Costa Smeralda, o fâşie de ţărm de „numai” 54 de kilometri, creată parcă pentru a încânta vederea, sunt cu siguranţă cele mai multe hoteluri de lux pe kilometrul pătrat din Mediterana. Sau măcar tinde la acest statut.

Costa Smeralda este, spun cunoscătorii, vedeta Mediteranei la capitolul plaje, atât în ceea ce priveşte nisipul, cât mai ales culoarea apei, de un smarald pur. De altfel, pe aproape toată lungimea Costei Smeralda se găsesc nenumărate vile şi hoteluri de închiriat, dar, cu toată abundenţa ofertei, inclusiv în sfera agroturismului, preţurile în vârf de sezon depăşesc binişor media unei vacanţe la Mediterana.

Coasta Smeralda, un paradis terestru

Nu departe de Olbia, înspre nord, se află Porto Cervo, un orăşel cu un port superb, construit cu grijă, elegant şi bine gândit pentru a primi ambarcaţiunile cu ştaif care poposesc aici cu sutele. Şi peisajul care se oferă de pe mare vizitatorului nu are egal: vântul nu conteneşte să se joace printre stâncile calcaroase, dând astfel naştere unor fenomene carstice de o frumuseţe rară. Odată ajunşi în oraş, vă puteţi plimba pe aleile parcurilor mari sau puteţi colinda prin magazinele unor creatori celebri, dar cu preţuri pe măsură. Sau puteţi savura din spaghetti cu fructe de mare, la una din terasele din apropierea portului.

Iar viaţa de noapte aici concurează cu destinaţii consacrate pentru petrecerile lor, căci nu degeaba Porto Cervo este denumit şi „nervul” Coastei Smeralda.

Insule cu ape turcoaz şi nisip roz

Drumul spre Palau îţi oferă serpentine ameţitoare, dar odată ajunşi în vârf, deasupra oraşului, priveliştea este de vis. Din Palau, la o aruncătura de băţ (15 minute cu feribotul) se află arhipelagul La Maddalena, un grup de câteva zeci de insuliţe, unele populate, altele cu plaje sălbatice.

Arhipelagul este de-a dreptul minunat, astfel încât cine a fost vreodată pe aici cu siguranţă va dori să se întoarcă: plajele au nisipul roz, golfurile sunt micuţe şi sălbatice, iar formele săpate de vânt în roca de granit îţi pune, vrei nu vrei, imaginaţia la o continuă încercare.

Micuţa insulă situată în arhipelagul Maddalena impresionează prin frumuseţea extraordinară datorată culorii apei mării, a pietrelor, a plajelor nisipoase, dar şi a ruinelor vechilor baze militare. Odată ajunşi aici, nu trebuie ratată sub nicio formă insulele Spargi şi Santa Maria, aşa, pentru o baie. Trebuie să ne bucurăm însă şi de o plimbare în voie pe principala insulă din arhipelagul Maddalena, pe lângă magazinele de suveniruri şi nu numai, iar la prânz nu am rezistat şi ne-am îndopat cu specialităţile pe bază de fructe de mare şi renumita brânză sardiniană.

Oricum ar fi, este de remarcat abundenţa de feluri de bucate pe care localnicii le pregătesc, de la mezeluri la brânzeturi, dar în special fructe de mare, cu spaghete.

Micuţa insulă Budelli este „un must”, o bijuterie de nici doi kilometri pătraţi, care se bucură de nouă kilometri de plajă cu nisip roz, care se trage de la corali. Este greu de descris senzaţia pe care ţi-o dă combinaţia de culori turcoaz-roz, dar ea există, iar ghidul ne spune că dimineaţa nuanţele sunt şi mai frumoase.

Mai toate insuliţele arhipelagului La Maddalena sunt declarate parcuri sau rezervaţii naturale, după ce ecosistemele lor au fost aproape distruse. La capitolul rezervaţii naturale, merită amintit şi Parcul Naţional Asinara, în fapt o insuliţă care poartă numele asinilor care trăiesc aici.

Prima oprire se face în micuţul sătuc Calla D’Oliva, iar apoi se recomandă plaja Calla Sabina (aflată la aproximativ doi km). Se organizează minicroaziere de o zi, putând alege între două itinerarii diferite: frumoasa insulă Maddalena sau pentru insulele din sudul Corsicii. Preţul unei minicroaziere de acest tip este de 80 de euro (pentru adulţi) şi 68 de euro (pentru copii).

Rămânând pe tărâmul apelor, trebuie vizitat şi Porto Rotondo, la numai 20 de minute distanţă de Porto Cervo. O locaţie mai mică, dar parcă mai frumoasă. Drumul de coastă oferă imagini panoramice numai bune de a fi „prinse” în cărţi poştale.

Aici se găsesc câteva plaje de vis, cea mai faimoasă fiind Ira, concurată la numai patru kilometri distanţă de cea numită „di Marinella”, care este şi mai mare. În cel mai nordic punct al insulei Capo Testa, vântul puternic şi-a făcut realmente de… cap şi a reuşit să dea de furcă imaginaţiei călătorilor, care nu reuşesc nici acum să descifreze ce forme s-au întipărit în imensele roci de granit.

Uriaşi şi fortăreţe misterioase

Ce mai puteţi face aici dacă v-aţi săturat de atâta mare? Dacă nu sunteţi adeptul sporturilor nautice, oferta la acest capitol fiind foarte bogată, vă puteţi orienta către activitaţi mai „terestre”. Prin toată zona Costa Smeralda există nenumărate terenuri de golf, iar pentru alpinişti munţii sunt o sursă inepuizabilă de trasee.
Supramonte di Oliena de exemplu, situată la sud de Olbia, la aproximativ jumătate din distanţa către Cagliari, este precum un platou imens, pe care sunt împrăştiate formaţiuni carstice bizare şi păduri maiestuoase şi sălbatice. Puteţi vizita şi Alghero, un orăşel situat în nord-vestul Sardiniei.

Urbea are multe locuri de interes, precum Catedrala Sfânta Maria şi Biserica Don Francesco. Odată ajunşi aici, gustaţi şi din tradiţionalul „Rissoto All’ Algherese”.

După-amiaza este indicată şi o baie pe faimoasa şi magnifica plajă „La pelosa”. Pentru norocoşii care au mai mult timp alocat insulei nu trebuie ratat oraşul Cagliari, care are şi el ce oferi turiştilor. Oraşul, plin de istorie, cum de altfel toată insula. Întâi a fost important centru de comerţ fenician, a trecut apoi sub suzeranitate romană împreună cu restul insulei, acum peste 2.200 de ani.

A căzut pe mâna vandalilor, apoi în timp a spaniolilor şi austriecilor. Nu trebuie ratată nici Fortăreaţa Nuraghic, la 60 km nord de Cagliari, ridicată cu patru secole înaintea erei noastre de misterioasa civilizaţie nuraghică. Mai spre vest de Cagliari se află băile termale.

Spre nord, se află Sassari, în apropierea căreia aşteaptă grota lui Neptun. Oricum, insula are sute de grote, mai mici şi mai mari, unele fiind celebre pentru vechimea lor. La Grota albastră de la Nuoro nu se poate ajunge decât pe mare, cei extrem de norocoşi pot vedea exemplare foarte rare ale focii călugar. Peştera se pare că a fost, din vremuri străvechi, loc de cult. http://www.adevarul.ro

Scrieti comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s